În cadrul pachetului de lucru 1 „Cercetare – Stadiul tehnicii”, EURICSE a făcut câteva constatări cheie despre ecosistemul WISE din Europa, politicile privind munca precum și nevoile și lacunele în ceea ce privește competențele.
Piața muncii: tendințe și provocări
Munca este crucială atât pentru bunăstarea fiecărei ființe umane cât și pentru stabilitatea societăților. Cu toate acestea, spre deosebire de ipotezele standard ale modelelor teoretice neoclasice, piața muncii este departe de a fi perfectă. Pe de o parte, există candidați ce sunt înalt calificați și pregătiți, ce în mod normal au perspective bune de carieră; pe partea opusă, sunt poziționați lucrătorii care sunt expuși riscului de excludere pe piața muncii, adică lucrătorii cu nevoi de sprijin (WSN), de exemplu, persoanele cu dizabilități (PWD); persoanele cu tulburări legate de consumul de substanțe; condamnați și foști condamnați; șomeri de lungă durată; oameni fără adăpost; solicitanții de azil, refugiați și migranți; NEET-uri; femeile supraviețuitoare diverselor tipuri de violențe; membrii minorităților etnice și persoanele cu calificări scăzute.
De la formarea lor, statele sociale moderne au adoptat politici de muncă pentru a sprijini integrarea în muncă a WSN. Aceste politici pot fi clasificate în patru grupe principale: (i) politici de reglementare, care constau în adoptarea unor sisteme de cote care obligă toate sau unele întreprinderi să angajeze un procent minim de WSN; (ii) politici de compensare, care compensează întreprinderile pentru productivitatea mai scăzută a WSN-urilor; (iii) politici substitutive, care vizează crearea unei „piațe a muncii substitutive”; și (iv) angajarea sprijinită, care constă într-un mix de politici care intervin direct cu tutori dedicați pentru a sprijini costurile de selecție și formare a întreprinderilor care integrează WSN.
Cu toate acestea, majoritatea acestor politici s-au dovedit incapabile să asigure o alocare echilibrată a forței de muncă disponibile. Existența unor grupuri mari de șomeri care sunt expuși riscului de excluziune socială a încurajat căutarea unor căi alternative de integrare profesională. Întreprinderile sociale de integrare în muncă (WISE) sunt unul dintre cele mai inovatoare și de succes exemple.
Bazându-se pe o analiză preliminară a WISE în toate statele membre (SM) ale Uniunii Europene (UE) și pe o analiză empirică constând atât dintr-un sondaj față în față, cât și dintr-un sondaj online, realizat în cele 13 țări partenere B-WISE, raportul analizează principalii factori, caracteristici și tendințe de dezvoltare ale WISE în UE. În plus, raportul investighează nevoile de competențe și lacunele lucrătorilor WISE, în special în zona digitală.
Întreprinderi sociale de Integrare în muncă: direcții, caracteristici și modele de integrare
WISE-urile sunt un mecanism instituțional de angajare susținută care favorizează lucrătorii discriminați de întreprinderile convenționale și le oferă o formare adecvată la locul de muncă. Datorită expertizei acumulate în lucrul cu WSN, WISE-urile proiectează procese organizaționale care se potrivesc nevoilor angajaților și fac un bilanț al abilităților și capacităților acestora. WISE-urile sunt întreprinderi cu producție dublă; într-adevăr, pe lângă comerțul cu bunuri și servicii comercializabile, ele oferă și servicii de sprijin pentru integrarea în muncă WSN-urilor excluse altfel de pe piața muncii.
În unele țări (de exemplu, Franța, Grecia și Italia), WISE-urile au apărut de la bază societății, în principal datorită auto-organizării susținătorilor, familiilor WSN-urilor sau WSN-urilor înșiși; în alte țări (de exemplu, Bulgaria, Croația, Lituania, Slovenia și Spania), WISE-urile au evoluat de la atelierele tradiționale protejate, care au trecut progresiv la o poziție mai antreprenorială și au început să se comporte din ce în ce mai mult ca WISE-urile.
De la apariția lor, WISE-urile au dezvoltat diferite modele de integrare. În timp ce unele WISE-uri sunt structurate pentru a crea posturi stabile pentru WSN în cadrul organizației în sine (model de integrare permanentă), alte WISE-uri instruiesc WSN-uri la locul de muncă pentru a-i pregăti să lucreze pe piața principală a muncii (model de integrare tranzițională). Un al treilea grup de WISE-uri au dezvoltat un model mixt de integrare. Mai mulți factori explică alegerea unui anumit model de integrare, inclusiv tipurile de WSN integrate, stimulentele și constrângerile politicilor publice, conexiunile WISE-urilor cu politicile de muncă și gradul de interacțiune a WISE-urilor cu alți potențiali angajatori.
WISE-urile operează într-un spectru larg de sectoare economice. Cele principale sunt totuși industriile cu forță de muncă intensivă (de exemplu, producție, construcții, curățare), unde predomină locurile de muncă cu valoare adăugată scăzută, care necesită niveluri scăzute de specializare din partea lucrătorilor.
Identificarea WISE-urilor
Raportul prezintă structurile juridice atât ale WISE-urilor recunoscute legal, cât și ale WISE-urilor care funcționează „în afara radarului”, deoarece acestea nu sunt nici definite legal ca WISE-uri, nici concepute ca WISE-uri de către chiar organizațiile respective.
WISE variază într-o mare măsură în UE în ceea ce privește legislația: în timp ce în unele țări (de exemplu, Belgia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Portugalia, Slovenia și Spania), WISE-urile au un cadru juridic specific care li se aplică, în alte țări (de exemplu, Austria, Estonia, Irlanda, Țările de Jos și Suedia) WISE-urile folosesc în principal forme juridice tradiționale care nu au fost concepute special pentru ei și nici pentru întreprinderile sociale. În plus, există țări (de exemplu, Cehia, Danemarca, Finlanda, Ungaria, Letonia, Luxemburg, Polonia, România și Slovacia) în care legislația ad-hoc pentru WISE introdusă este destul de ineficientă, iar WISE-urile nou înființate continuă să folosească forme juridice care nu au fost concepute pentru ele. În unele țări, WISE-urile sunt înregistrate în registre speciale (de exemplu, în Suedia) sau sunt identificabile datorită unor scheme de finanțare specifice (de exemplu, în Austria) sau a mărcii private (de exemplu, în Țările de Jos).
Resursele WISE-urilor
Funcționarea unui WISE implică costuri de producție mai mari (legate în principal de formarea și supravegherea WSN-urilor integrate) în comparație cu întreprinderile convenționale. În plus, WISE-urile se luptă să acceseze resurse rambursabile datorită naturii lor specifice non-profit. Din aceste motive, WISE-urile au dezvoltat modele deosebite de durabilitate și se bazează pe o combinație de resurse publice și private, inclusiv contribuții non-monetare (de exemplu, contribuții voluntare, donații primite de la membri și active puse la dispoziție de comunitate); resurse nerambursabile (publice – de exemplu, subvenții și granturi pentru acoperirea investițiilor în active fixe, sprijin pentru adaptarea și formarea la locul de muncă – și private, de exemplu, rezerve indivizibile rezultate din constrângerea distribuirii profiturilor); resurse rambursabile (de la bănci cu orientare socială și etică); avantaje fiscale și resurse din activități generatoare de venituri datorită vânzării de bunuri și servicii către agenții publice, persoane fizice și întreprinderi convenționale.
După cum a evidențiat cercetarea B-WISE, în general este nevoie de mai multe scheme și politici publice favorabile. Marea majoritate a statelor membre ale UE au într-adevăr sisteme de sprijin public inconsecvente și fragmentate, care nu reușesc să ia în considerare în mod adecvat responsabilitatea socială asumată de WISE-uri. În mai mult de câteva țări, există un acces disproporționat la resursele publice de sprijin – care depind de grupurile țintă abordate de WISE-uri – unele dintre acestea care integrează persoanele cu handicap având acces la un sistem de sprijin mai generos. În alte țări, doar tipologiile selectate de WISE-uri beneficiază de un sistem de sprijin direcționat, în timp ce restul nu au acces la măsuri de sprijin.
Modele de țară: de la politicile tradiționale de muncă la WISE
WISE-urile pot fi grupate în trei grupuri reprezentative de țări: (i) Europa Centrală și de Est (adică Bulgaria, Croația, Letonia, Polonia, România și Slovenia), (ii) Europa de Sud (adică, Grecia, Italia și Spania) și (iii) ) Europa de Vest (adică Austria, Belgia, Franța, Germania și Țările de Jos).
În Europa Centrală și de Est, WISE-urile sunt cea mai recunoscută tipologie de întreprinderi sociale. În aceste țări, recunoașterea juridică și sprijinul public WISE sunt relativ nesatisfăcătoare, în timp ce UE a jucat un rol major în sprijinirea dezvoltării lor.
În Europa de Sud, WISE-urile sunt puternic înrădăcinate în tradiția de lungă durată a cooperativelor și au fost recunoscute legal. Principalele provocări care influențează dezvoltarea WISE-urilor includ rate ridicate ale șomajului, prezența unui mare sector informal, o segmentare ridicată a pieței muncii și o slabă dezvoltare a politicilor active ale pieței muncii.
În Europa de Vest, politicile active ale pieței muncii sunt bine dezvoltate; au contribuit, pe de o parte, la creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și pe de altă parte, au dus la piețe de muncă mai flexibile. Deși WISE-urile sunt pe deplin integrate în sistemul de asistență socială din Austria și Belgia, ele sunt tratate ca orice altă întreprindere din Țările de Jos, unde există „un mediu de joc egal pentru toate întreprinderile”.
Abilități tehnice și abilități soft în zona WISE
Scopul analizei empirice B-WISE a fost de a identifica nevoile de competențe și lacunele a trei grupuri țintă: (i) facilitatori (de exemplu, manager, coordonatori de zonă și specialiști ITC); (ii) susținători (de exemplu, tutori și mentori) și (iii) WSN. Bazându-se pe Cadrul European de Aptitudini, Competențe, Calificări și Ocupații (ESCO), 403 lucrători au fost intervievați pentru a le examina dotările și lacunele de competențe.
Pe baza cercetărilor efectuate, pentru a-și îndeplini sarcinile, facilitatorii au nevoie de un spectru larg de abilități manageriale, precum și de comunicare, colaborare și creativitate. Susținătorii – care se ocupă cu o varietate de activități, de la planificarea timpului de lucru și a spațiului până la asistența WSN – au nevoie de o combinație de abilități atât tehnice, cât și soft. În opinia lor, cele mai relevante competențe sunt cele legate de formarea și sprijinirea WSN-urilor. În cele din urmă, potrivit WSN-urilor, abilitățile operaționale – precum sortarea și ambalarea mărfurilor, curățarea și asamblarea produselor – sunt esențiale pentru a desfășura activitățile de zi cu zi cu acuratețe, precizie și autonomie.
Deși nu există un decalaj semnificativ între relevanța abilităților și a talentelor, există loc de îmbunătățire pentru toate cele trei grupuri țintă, în special în acele abilități care sunt considerate ca fiind cele mai relevante. Potrivit facilitatorilor cât și a susținătorilor, decalajele de competențe se datorează în principal lipsei de resurse economice. Pe baza răspunsurilor facilitatorilor, lipsa de forță de muncă a lucrătorilor cu profilul potrivit are totuși un rol în explicarea propriilor lacune de competențe. Susținătorii consideră, prin contrast, deficitul de activități de formare adecvate un factor explicativ cheie. În cele din urmă, WSN-urile identifică lipsa de timp pentru a învăța noi abilități drept motivul cel mai relevant care explică propriile lacune de abilități.
Deficiențele de competențe ale facilitatorilor și susținătorilor afectează negativ capacitatea acestora de a asista WSN-urile actuale sau suplimentare în căile lor de integrare în muncă. Principala preocupare pentru WSN-uri este incapacitatea lor de a funcționa în același timp asigurând calitatea și/sau viteza corespunzătoare, ceea ce poate provoca întârzieri sau poate împiedica calitatea produselor/serviciilor furnizate clienților. Formarea este văzută ca fiind cea mai importantă măsură pentru abordarea deficiențelor de competențe dar lipsa resurselor care trebuie alocate formării de către majoritatea WISE-urilor împiedică participarea la formare. Pe lângă aceasta, respondenții subliniază lipsa activităților de formare adecvate, care sunt complet adaptate pentru a aborda lacunele de competențe, în special ale WSN.
Lacune de tehnologie și competențe digitale în sfera WISE
Bazându-se atât pe rezultatele sondajului față în față cât și pe cel online (finalizat de 175 de facilitatori), studiul arată cum sunt tehnologiile și procesele de digitalizare – în special în WISE-urile mari, în care nivelul de digitizare este mai ridicat în comparație cu cele mai mici – aplicat în mare măsură în procesul de management (prin utilizarea serviciilor de cloud computing și a facturilor electronice) și pentru standardizarea proceselor de producție (prin tehnologii precum pachetele software Enterprise Resource Planning). În schimb, unele tehnologii avansate, cum ar fi inteligența artificială, prototiparea rapidă și tehnologiile de asistență sunt considerate mai puțin relevante.
În ceea ce privește în mod specific competențele digitale, nu există discrepanțe semnificative între relevanța competențelor digitale și nivelul lor de calificare pentru cele trei grupuri țintă. Facilitatorii sunt categoria de lucrători WISE care au cel mai mult nevoie de aceste abilități. Dimpotrivă, WSN-urile necesită puține abilități digitale pentru a-și desfășura activitățile profesionale iar abilitățile digitale par să fie mai relevante în activitățile vieții lor private, mai degrabă decât la locul de muncă.
În ceea ce privește competențele tehnice și soft, există loc pentru îmbunătățirea competențelor digitale pentru cele trei grupuri țintă. Cu toate acestea, a fost detectată o dificultate în găsirea inițiativelor de formare pentru a reduce aceste decalaje, în special pentru WSN.
Tendințele și provocările de dezvoltare
În toate țările în care își desfășoară activitatea, WISE-urile și-au demonstrat capacitatea de a aborda problemele cheie ale excluderii forței de muncă care afectează economiile contemporane, pe care politicile tradiționale ale pieței muncii s-au dovedit incapabile să le abordeze. În ciuda succesului lor, potențialul WISE este încă departe de a fi valorificat.
Vizibilitatea WISE a crescut semnificativ în ultimele decenii iar noi legi care recunosc WISE-urile – în special prin statutul juridic – au fost adoptate într-un număr tot mai mare de către state membre ale UE. De remarcată este, de asemenea, tendința de recunoaștere a WISE-urilor prin ajustarea legislației cooperative, care este răspândită în țările care se disting printr-o tradiție de lungă durată a cooperativei.
Dezvoltarea limitată a WISE-urilor în unele țări poate fi urmărită din perspectiva a doi factori principali: gradul insuficient de implicare a WISE-urilor în procesele de elaborare a legii și incapacitatea factorilor de decizie de a identifica toate tipurile de organizații care pot fi considerate WISE.
Per total, există o tendință de lărgire a grupurilor țintă ale WISE: în trecut, PWD-urile erau singurul grup conceput ca fiind dezavantajat, în timp ce în vremuri mai recente, conceptul de dezavantaj a fost extins progresiv, astfel încât să includă un set mai larg de lucrători vulnerabili.
O altă evoluție cheie a tendinței detectate este că, în ultimul deceniu, domeniile de implicare ale WISE s-au extins progresiv către domenii – precum cele legate de ITC, cultură și managementul patrimoniului cultural – cu o valoare adăugată mai mare.
Analiza confirmă totuși că pentru a exploata pe deplin valoarea adăugată a WISE-urilor, este nevoie de un mediu mai favorabil. În special, este nevoie de mai multe scheme și politici publice favorabile. Cu toate acestea, in cadrul directivelor UE din 2014 privind achizițiile publice apar noi oportunități de acces pe piață pentru WISE.
În plus, unele WISE-uri experimentează strategii inovatoare în vederea îmbunătățirii capacității lor de integrare. Printre cele mai inovatoare, colaborările dintre WISE și întreprinderile convenționale devin o strategie larg răspândită în unele țări și ca parte a unor scheme legale și/sau politice speciale, cum ar fi sistemele de cote. Merită menționată și tendința de a construi rețele care grupează WISE-urile.
Când vine vorba de dezvoltarea competențelor, WISE-urile se confruntă cu provocări specifice. Nivelul de calificare a competențelor celor trei grupuri de lucrători vizate de analiza empirică pare a fi destul de bun. Cu toate acestea, datele arată că există loc substanțial de îmbunătățire dar eșecul de a completa aceste lacune de competențe ar putea pune în pericol capacitatea WISE-urilor de a asista WSN-urile actuale și/sau noi. Activitățile de formare sunt considerate deosebit de importante dar lipsa timpului și a resurselor – în special în WISE-urile mici – care trebuie alocate formării împiedică participarea la cursuri. În ceea ce privește în mod specific WSN-urile, este necesară o formare direcționată, planificată pe baza nevoilor și capacităților acestora.
Având în vedere competențele digitale, rezultatele arată că nu există discrepanțe semnificative între relevanța acestora și nivelul de calificare pentru cele trei grupuri țintă. De remarcat este faptul că, în special pentru WSN-uri, competențele digitale par să dobândească o relevanță mai mare în activitățile din viața privată, comparativ cu activitățile de muncă.
O altă tendință importantă apărută este că nivelul de digitalizare este mai ridicat în WISE-urile mai mari. Cu toate acestea, tehnologii precum inteligența artificială, prototiparea rapidă și tehnologia de asistență sunt considerate ca fiind mai puțin relevante și prin urmare, sunt rareori utilizate în cadrul WISE. Cu toate acestea, sunt tehnologii importante, în principal pentru adaptarea locurilor de muncă individuale ale WSN iar potențialul lor ar trebui să fie exploatat pe deplin de către WISE-uri.